Leacuri Vechi de când lumea


„Pe o scândură legată cu două frânghii de cânepă de grinda groasă, cioplită dintr-un singur trunchi de fag, sunt orânduite o mulţime de ulcele din lut nears, acoperite cu bucăţele de pânză de in. Cuvintele şi simbolurile îmi atrag atenţia: scinpoax, salie, tendila, duodella, karopitha, dielian, prodiorna, amulusta, skiare, aurimetti, kotikta, percia...
- ... udacila, anuspe, bles, kerker, zired, polpu, zena, tutrastra, mopop, zvred... - continuă Olma zâmbind.
- O mulţime de leacuri. Înţeleg că fiecare simbol săpat în lutul ulcelelor este cel al spiritului florii ce se află înlăuntru, la uscat.
- Aşa-i, florile, ca şi animalele, au un spirit ce domneşte peste întregul lor neam. Acel spirit are un simbol, aşa cum noi avem un nume. Oamenii au dat şi numele pe care le vezi florilor, aşa cum îşi dau ei înşişi nume, dar noi păstrăm şi simbolul primit de la Înţelepţii din vechime, de la Bunii şi Stră-Bunii noştri, pentru a ajuta rădăcinile, frunzele şi florile puse la uscat să păstreze Armonia neamului lor şi toate Puterile Tămăduitoare.
Într-un loc pe care ţi-l voi arăta mai târziu, am câteva sute de astfel de ulcele. Plantele uscate se păstrează cel mai bine în ulcele de lut nears, pentru că atunci când aerul este prea umed, lutul păstrează umezeala, iar când aerul este prea uscat, ulcica de lut lasă umezeala să limpezească puţin aerul dinlăuntru. 
- La ce foloseşti atât de multe flori uscate, rădăcini şi frunze?
- Kapnobataii din întreaga Dacie vin să ia leacuri de la mine şi îmi aduc flori care nu cresc prin părţile noastre. Ei le duc şi altor neamuri şi aduc de la mari depărtări flori, rădăcini şi frunze de leac, de la Înţelepţii de acolo. Îmi aduc şi seminţe şi avem un petec de pământ însorit pe coama dealului, unde creştem flori de pe alte meleaguri. Este împresurat cu Gard de Lumină, în aşa fel ca seminţele acelor flori să nu se răspândească şi să dăuneze cumva florilor noastre, gâzelor sau pădurii.
- Văd şi nişte oluţe foarte mici, ce minunăţii ascunzi în ele?
- Sunt pomezi, Prinţesă dragă. Sunt atât leacuri, cât şi unele tare îmbietor mirositoare, ce cu siguranţă au căutare la Fecioarele Dace. Iar în cele mai înăltuţe de colo am apă de rouă, în care au stat felurite flori dintre cele mai plăcut mirositoare, pentru cosiţe împletite cu pricepere.
- Învaţă-mă, prietenă dragă, te rog, Taina Leacurilor şi a celorlalte toate câte le prepari Aici, la Tridacna.
- Cum să nu, hai numai să mâncăm un pic. Uite, nişte ciobani de pe-aici ne-au adus un ceaun de talcam. Hai, cât îi cald!”

Paul Buică



Fragment din cartea Dhyanna, Prințesa Dacă (Vol I) de Paul Buică

Comentarii

Cele mai citite articole: