BLIDUL DE AUR - A doua Zi din noua noastră Viață

Eu scriu povestea celei de a doua zile din cele patruzecișidouă de zile de poveste. 

Cât despre sucul de mere, o adevărată Binecuvântare. E dulce-acrișor, cu gust intens și ne satisface cu adevărat nevoia de „ceva bun”. Ne bucurăm de moment, din tot sufletul, dar cu gândul că ne mai rămâne de băut, respectiv de mâncat un singur suc până la sfârșitul zile, cel de legume.

După o noapte cu „drumuri” nenumărate, iată că răsare Soarele. Doar astrul este bucuros, ne dovedim a fi lipsiți de entuziasm. Nu ne animă gândul că vom plănui ca de obicei, la cafea respectiv ceaiul de dimineață, pentru că adio cafea, adio ceai îndulcit cu miere, adio pofticele minunate. Gândul că vom „mânca” același suc încă pareuzecișiuna de zile ne taie aripioarele și așa mici, cu care am început programul de sănătate.

Totuși ne ținem Tari și încercăm să ne autoîncurajăm. Fără efect. Iubitul meu acuză dureri de cap și o uscăciune a gurii. Deci deshidratare. Curios doar am „mâncat” lichide, am băut ceaiuri nenumărate. ceva nu e bine. Dar ce?

Declar cu nonșalanță că mă duc să „prepar bunătăți”. Iubitul meu se uită la mine cu ochi mari, pare șocat. Chiar fac ce am declarat? Îi zâmbesc cu Iubire și îi amintesc că în următoarele patruzecișiuna de zile, „bunătăți” înseamnă: ceaiuri minunate din plante medicinale, sucuri de mere și de legume. Un adevărat Răsfăț...

Îmi reiau curajul de mai devreme și mă apuc de treabă. Două ceaiuri diferite, infuzate respectiv fierte atât cât e nevoie, între timp pregătesc merele, le storc, pun sucul și ceaiurile în cănile aferente și pornim spre aventura zilei a doua. E drept, cu nu prea multă încredere.

Surpriză. Ceaiul de Salvie care ieri era de nebăut, astăzi avea un gust plăcut și o aromă minunată. Să ne fi obișnuit așa repede cu „răul”? Din potrivă, constat că cele șapte minute de fierbere în plus a plantei, au făcut ceaiul de ieri de nedorit. Respirăm ușurați. Se pare că în privința ceaiului de Salvie vom rezista eroic.

Pentru că Soarele strălucește și aerul este încă răcoros, plecăm pe malul apei să ne „Însorim”. În drum spre băncile aflate la umbra a doi copaci, ne oprim pentru câteva clipe la „sala în aer liber”, adică aparatele acelea pe care le găsești în ultima vreme prin parcuri, aparate de gimnastică care facilitează exerciții pe care altfel, nu prea ai chef să le faci acasă . Treizeci de flotări, dintr-una, Iubitul meu, zece flotări, așa ca de fete, Eu. Ne continuăm traseul și ajungem la „băncile” vizate. Bănci cu ghilimele pentru că de fapt sunt niște paralelipipede dreptunghice, culcate, din lemn, numai bune pentru făcut abdomene. Iubitul meu patruzeci, dintr-una, Eu treizecișișase din două serii. Nu e chiar rău pentru doi foști sportivi de performanță care nu au mai făcut sport la modul serios, de mult timp. Aici mă refer la mine.

Dar am ieșit să ne plimbă. așa că abandonăm „băncile” și căutăm un traseu. Soare peste tot. Puțin prea cald pentru gustul nostru așa că alegem varianta spre Lidl, pe la umbră Nici de cum pentru că ne-ar răzbi foamea cumva, ci doar așa pentru puțină mișcare. Adevărul este că sucul de mere s-a cam consumat încă de la primele trei flotări, deci suntem pe minus cu rezervele de hrană.

Evident că odată ajunși în magazin nu ne-am uitat unul la celălalt, ci doar la plăcinte, pâinici, pateuri. Aici fiind domeniul Iubitului meu. Oricât aș încercat să-i distrag atenția, nu reușesc. Faptul că angajații magazinului au amplasat toate tentațiile enumerate mai sus chiar la intrarea în templul cumpărăturilor, incursiunea devine incomodă pentru doi Oameni hotărâți să reziste oricărei tentații culinare.

Trecem cu succes de primele rafturi și răsuflăm ușurați la vederea fructelor și a legumelor proaspete. O legătură de banane, un săculeț cu cartofi, iar aici Spectacol... două buchete de broccoli așezate unul în prelungirea celuilalt, cu inflorescențele la extremități, ținute de codițe și gantera e gata. Doar venim de la „sală”. Suntem încă inspirați. Din păcate spectacolul este doar pentru câțiva cumpărători nevinovați și nu poate fi imortalizat din motive tehnice. Rămâne ca ședința foto să o facem acasă.

Odată distracția încheiată ne întoarcem în pas vioi spre casă. Misiune îndeplinită. Puțină plimbare, puțin sport, puțin shopping, puțină distracție, deci moralul la cote normate. Un bun motiv să ne continuăm aventura celei de a doua zile a noii noastre Vieți.

Pun cumpărăturile la locul lor în frigider, iar pentru că cele două buchete de broccoli nu își găsesc locul, tai o bună parte din inflorescențe și le pregătesc pentru sucul de legume de mai târziu. Apoi ședința foto, doar avem o vedetă în casă. Nu îi arăt pozele Iubitului mei, vor fi o surpriză mâine când va citi povestea pe blog.Nici nu știe ce-l așteaptă.

Agitația îndelungată mă epuizează așa că fac pauză. Iubitul meu scrie la cel de al doilea volum al cărții sale Pientra. Mă înfofolesc cu un pled călduros și mă culcușesc pentru câteva minute. Adorm profund. Visez. Ce bine e să te refugiezi în „cârpele” tale. Odihnă pură.

Somnul îmi face bine. Mă simt revigorată la trezire și îmi invit Iubitul la un ceai și un suc. Îmi acceptă invitația. Constatăm că deși ne-am „îndopat” cu vitaminele și mineralele din sucul de legume și din ceaiuri, ne simțim, deshidratați și puțin năuci Cu siguranță sunt efectele detoxifierii. Poate în condițiile în care nu depui nici un efort, stai mai tot timpul in pat și te odihnești, programul funcționează. Dar pentru cineva care depune un efort intelectual susținut pentru mai bine de zece ore pe zi este destul de dificil. Unde mai pui că am făcut și puțină mișcare astăzi.

Nici nu știu de ce îmi fac atâtea probleme. O mulțime de sportivi de performanță, foarte cunoscuți se hrănesc doar cu fructe și legume crude. În concluzie, dacă ei pot să depună un efort susținut, zi de zi la antrenamente, în pregătirea lor fizică pentru competiții, înseamnă că putem și noi având în vedere că ne pregătim doar pentru o Viață, în trup și minte sănătoase.

O înghițitură de ceai, una de suc, dar sucul cu broccoli în cantitatea pe care am folosit-o eu nu e chiar ce mi-am închipuit. Iubitului meu îi place sau cel puțin așa declară. Ce să zic. O chestiune de gust. Sigur face asta ca să mă încurajeze. Eu am nevoie totuși de un adaos ca să îl pot bea. Rămân cu un gust amar la propriu. Ce ne facem în zilele următoare? Așa nu mai merge. trebuie găsită o strategie de îmbunătățire a situației.

Salvarea de moment vine din cămară. Vara trecută am pregătit pentru iarnă o mulțime de legume conservate doar în sare, pentru a rămâne proaspete mult timp. Așa se face că acum putem adăuga sucului nostru un dram de suc/pastă de ardei capia, murat. Se dovedește a fi o transformare radicală. Sucul de nebăut se transformă într-o supă gustoasă, puțin acrișoară asemănătoare cu supa de roșii, crude pe care am băut-o de-a lungul întregii veri, trecute.

Îmbunătățim programul de sănătate. Facem planuri și propuneri. Păstrăm direcția generală adică alimentația cu lichide și ceaiuri, dar îmbunătățim gusturile și mărim varietatea de alimente.

Astfel ușurați de povara impunerii, ne întoarcem la treburile noastre.

Încurajată de faptul că am preparat sucul și ceaiurile în mai puțin de o oră, mă apuc cu încredere de a doua rețetă de biscuiți. Cei de ieri sunt minunați, dar am uitat să pun sare. Prea târziu. Totuși câteva firicele de sare deasupra fiecărui biscuite va salva situația, sunt convinsă. Nu-i pot gusta. Am alte planuri cu ei. Îi pregătesc într-un coșuleț pentru a fi vedetele unei ședințe foto. Cartea cu Bunătăți va cuprinde și câteva dintre aceste rețete de biscuiți.

Pregătesc ingredientele noii variante: o cană de semințe de dovleac, o cană de miez de caju, o cană de fulgi de drojdie inactivă, o cană de semințe de hrișcă, o lingură de pulbere de turmeric, sare 2 lingurițe, 1/2 cană de oregano, 1/2 cană de frunze de păpădie uscate, o pungă de 200 gr. de fulgi de migdale pentru ornare. Totul mixat și mărunțit în blender împreună cu trei căni de apă. Pasta rezultată o amestec cu pulpa de la legumele stoarse în aparatul special. Presar peste compoziție două linguri rase de tărâțe de psyllium și amestec din nou. După ce se odihnește compoziția, adică se întrepătrund aromele și se absorb toate lichidele, formez bile pe care le presez pe ambele părți în fulgii de migdale, într-un castron larg la gură.

Altă serie de nouă biscuiți ori cinci tăvi, adică patruzecișicinci de biscuiți pentru perioada de după programul de sănătate.

Iubitul meu face calcule: patruzecișicinci de biscuiți ori patruzecisidouă de zile, omieoptsutenouăzeci de biscuiți numai buni de savurat. Dar mai e mult până atunci. Deocamdată ne mulțumim să îi admirăm și să ne imaginăm ce gust au.

Odată calculele făcute stabilim în ce va consta îmbunătățirea pe care o vom face programului nostru: suc de fructe dimineața, adică de mere, păstrăm ceaiurile pe care le bem deja, iar sucul de legume va suferi transformări de gust prin adăugarea altor legume ca de pildă păstârnac, ghimbir, praz, apio, fenicul, eventual lămâie. Adăugăm la tot meniul și o limonadă și gata transformarea. Iar Iubitului meu îi este îngăduit să ronțăie doi biscuiți după ce scrie, asta așa pentru refacerea forțelor fizice și intelectuale, ba chiar și ridicarea moralului. Iar dacă ne răzbește foamea adăugăm la meniul refăcut încă un suc de morcovi cu câțiva căței de usturoi.

Doar la gândul că avem un meniu zilnic, îmbogățit, ne relaxăm vădit, iar ochii Iubitului meu prind a străluci și îi reapare culoarea în obraji.

Ne echipăm și plecăm cu adevărat la cumpărături: păstărnac, varză murată, mere, pomelo pentru recompensă, ghimbir, apio, fenicul, praz. Odată ajunși acasă ne răsfățăm cu pomelo. Gustul său dulce-acrișor ne satisface nevoia de ceva bun, ba mai mult ne simțim hidratați dintr-o dată. Ne lipsea aroma fructelor. Suntem obișnuiți ca în fiecare dimineață să ne bucurăm de un pahar mare de opt sute de ml de suc de fructe, preparat în blender, un fel de „la cafea”, timp în care punem ziua la cale.

După aventura de astăzi prevăd că vom parcurge cu succes toate cele, de acum, patruzeci de noi zile ale noii noastre Vieți.

Iată că am scos-o la capăt și astăzi. Parcă nu a fost așa greu.

Arya

🝣

Notă:
Blidu de Aur este jurnalul de călătorie prin gândurile, emoțiile și experiențele mele personale și nu îndemn pe nimeni să le urmeze.