BLIDUL DE AUR - Prima Zi din noua noastră Viață

Eu scriu o poveste timp de patruzecișidouă de zile, gândurile, emoțiile și experiențele trăite de mine, de-a lungul fiecărei zilei din programul de sănătate și Viță lungă.

Am început de astăzi programul de sănătate după un proiect/carte „Tratamentul total al cancerului - Modalități de tratarea cancerului, leucemiei și a altor boli aparent incurabile” de Rudolf Breusse Cu două zile în urmă am citit din scoarță în scoarță, cu atenția cuvenită, o carte pe care ar fi bine să o citească fiecare dintre noi. Este o carte care îți arată o modalitate de a te păstra sănătos pentru toată viața. Prin toată viața înțelegând mult mai mulți ani decât media de viață cunoscută în prezent.

Pentru că de-a lungul anilor am citit nenumărate cărți cu subiecte asemănătoare, am avut curiozitatea să o parcurg, cu atenție și pe aceasta. Nu am intenția să îți spulber curiozitatea de a citi această carte, așa că nu voi face o prezentare a acesteia.

În schimb voi ține un Jurnal de „Călătorie” în Patruzecișidouă de zile spre sănătate deplină, adică șase săptămâni de alimentație cu sucuri din fructe și din legume, cu ceaiuri din plante medicinale și activitate zilnică obișnuită, fizică și intelectuală.

Un program care ne va ajuta, pe mine și pe iubitul meu, să ne odihnim sistemul digestiv, să ne reechilibrăm sistemul hormonal, să scăpăm de întreg balastul acumulat de-a lungul anilor, de reziduuri organice și emoționale, cu alte cuvinte să facem curățenie generală în Casa Sufletului fiecăruia dintre noi.

Odată documentarea făcută, obiectivul stabilit, adaptările de rigoare realizate și pregătirea psihologică, logică, și logistică încheiate, iată-ne în prima zi din Noua Noastră Viață.

Un debut timid având în vedere pregătirea pe care am făcut-o de ceva vreme încoace, timp în care am băut sucuri diferite pe tot parcursul unei zile, dar nu am eliminat în totalitate hrana solidă. Debut timid spun, pentru că sună descurajator ca timp de șase săptămâni să renunți la plăcerile culinare de care suntem atât de legați noi Oamenii, iar membrii familiei noastre nu fac excepție. Adio gustărele fie ele crude, adio salate, dulcegării, cafea, ceai îndulcit cu miere, adio, adio, adio. Sunt cam multe „rămas bun” de acceptat dar pentru asta avem cel mai puternic argument din lume:

„Dacă Viața Ta ar depinde de aceste patruzecișidouă de zile, de felul cum te alimentezi în aceste șase săptămâni, ai urma programul?”

Ei bine dacă aș avea șansa să Trăiesc, o ultimă șansă pe care Divinitatea mi-ar acorda-o, Da, aș urma programul fără nici cea mai mică ezitare. Sigur situația nu ne „strânge cu ușa”, suntem sănătoși, dar cu toate acestea consider că este vorba tot de șansă, tot de Darul Divin să ne putem păstra sănătatea cu un efort mic, în comparație cu imensul Dar primit.

Argumentele odată dezvăluite, principiul întregului program este foarte simplu. Iată în ce constă.

Fragment din carte:

💗

„1. Ceai de salvie (Salvia officinalis)

Pentru gargară, salvia trebuie infuzată în apă fierbinte 10 minute (apă purificată sau filtrată) dar pentru băut, el trebuie fiert exact 3 minute. Puneţi o linguriţă de salvie uscată la o jumătate de litru de apă fiartă şi lăsaţi-o să fiarbă la foc mic, 3 minute. Apoi o luaţi de pe foc şi o puneţi într-o cană. Salvia conţine o largă gamă de uleiuri esenţiale care sunt foarte importante pentru gargară. Dar, aceste uleiuri nu trebuie să fie prezente în ceaiul de băut. Astfel, ele sunt eliminate în exact 3 minute prin evaporare, în timpul fierberii, în acel moment fiind eliberată o enzimă activă care este foarte importantă pentru toate glandele, măduva spinării şi discuri. Din aceste motive trebuie să beţi ceai de salvie în fiecare zi, toată viaţa. Dacă veţi proceda astfel, foarte rar vă veţi mai îmbolnăvi. După fierberea salviei timp de 3 minute, luaţi recipientul de pe foc şi-l lăsaţi un pic, apoi adăugaţi puţină sunătoare şi roiniţă pentru aromă. Lăsaţi la infuzat 10 minute. Apoi, strecuraţi lichidul pentru băut.

Prepararea ceaiului Breuss

2. Ceai pentru rinichi. Combinaţia de ceaiuri Breuss:

15 g Coada calului,

10 g urzică,

8 g troscot,

6 g sunătoare .

Aceste cantităţi sunt suficiente pentru o persoană, pentru circa 3 săptămâni. Puneţi o priză (cât puteţi cuprinde între degetul mare şi primele două degete) într-o cană cu apă fiartă, (purificată sau filtrată), lăsaţi 10 minute, apoi strecuraţi ceaiul şi păstraţi-l separat.

Apoi, mai luaţi două căni de apă fierbinte (purificată sau filtrată) împreună cu plantele rămase în sită şi puneţi-o la fiert la foc mic, timp de 10 minute! Apoi, filtraţi şi amestecaţi cele două ceaiuri (lichidele obţinute în cele două etape). Mulţi vor întreba de ce se prepară ceaiul pentru rinichi în acest mod. Există cinci substanţe în ceaiul pentru rinichi care nu trebuie fierte, altfel vor fi distruse. Există, totuşi a şasea substanţă, acid silicic, pe care o obţinem doar când fierbem ceaiul (partea solidă rămasă) timp de 10 minute.

Ceaiul pentru rinichi trebuie să fie luat doar trei săptămâni. O jumătate de cană cu ceai rece trebuie luată pentru început dimineaţa, pe stomacul gol. Apoi, înainte de prânz şi apoi din nou înainte de culcare. După 3 săptămâni întrerupe cura cu ceai pentru rinichi. După o pauză de 2-3 săptămâni puteţi bea din nou ceai pentru rinichi, după necesităţi. În timpul acestei perioade nu consumaţi supă de carne, de porc sau de vacă.

3. Ceai de năprasnic (Geranium robertianum) Puneţi o priză de plantă într-o cană cu apă (purificată sau filtrată) fiartă, fierbinte, timp de 10 minute. Strecuraţi şi beţi o cană cu ceai rece în fiecare zi.” 

Acum sucul din legume:

„În timpul acestui tratament nu este permis să mâncaţi, timp de 42 de zile, nimic altceva decât suc de legume şi ceaiurile recomandate, doar în cantităţile stabilite. Se pot consuma până la 500 ml de suc pe zi pentru a satisface foamea (cu cât mai puţin, cu atât mai bine). Aveţi posibilitatea să vă preparaţi singur sucul de legume al lui Breuss, din legume cultivate organic, folosind următoarea reţetă:

300 g sfeclă

100 g morcovi

100 g ţelină

70 g cartofi

30 g ridiche (chinezească)

Toate legumele sunt trecute printr-un storcător, iar sucul va fi filtrat printr-o sită fină de ceai, sau printr-un tifon, deoarece la fiecare 250 ml de suc există o lingură de sedimente. Aceste sedimente nu trebuie să fie consumate deoarece sunt dificil de înghiţit şi de asemenea ele pot fi hrană pentru celulele canceroase. Cancerul trăieşte doar din hrana solidă, deci, dacă beţi doar sucul meu de legume şi ceaiuri de plante, 42 de zile, excrescenţa canceroasă moare şi dumneavoastră trăiţi. Chiar dacă pierdeţi de la 5 la 15 kg în greutate în această perioadă, vă veţi simţi bine. Eu însumi am urmat tratamentul şi am lucrat mai mult ca niciodată în acea perioadă. Este util să consumaţi circa 250 ml de suc pe zi, cu alimentaţie normală, câteva zile înainte de a începe dieta cu suc, pentru ca astfel să vă acomodaţi cu sucul.”

Programul zilnic:

„Primul lucru dimineaţa:

Beţi încet, cu înghiţituri mici, o jumătate de cană de ceai rece pentru rinichi (combinaţia Breuss). 1/2 oră - o oră mai târziu:

Beţi 1-2 căni de ceai călduţ de salvie, cu sunătoare şi roiniţă pentru aromă.

1/2 oră - o oră după aceea: Luaţi o înghiţitură mică de suc şi ţineţi-o în gură, amestecând-o bine cu saliva, după care o înghiţiţi uşor.

După 15-30 minute, luaţi o altă înghiţitură de suc, în funcţie de cât de foame vă este.

În timpul dimineţii puteţi avea nevoie de circa 10-l5 înghiţituri de suc. Beţi suc doar dacă simţiţi nevoia. Între înghiţiturile de suc beţi ceai rece de salvie, cât doriţi, dar totdeauna fără zahăr!

La prânz:

Beţi 65 ml (aproape 1/2 cană) de ceai pentru rinichi (combinaţia de ceaiuri Breuss).

Seara:

Beţi 65 ml (aproape 1/2 cană) de ceai pentru rinichi (combinaţia de ceaiuri Breuss) înainte de a merge la culcare. Beţi ceai pentru rinichi doar în primele 3 săptămâni de tratament!

Puteţi să mai beţi puţin suc (cu înghiţituri mici) şi după amiază, cu ceai de plante după prescripţie.

Puteţi bea până la 500 ml de suc pe zi, dar nu e obligatoriu!

💗

Deși există și varianta redusă de timp pentru programul de sănătate, cum l-am numit eu, cea de douăzecișiunu de zile, pentru alte stări de ne sănătate decât cele grave, am ales să urmăm programul în întregime. Astfel vom beneficia de toate transformările din organismul nostru, de reîntinerirea care va avea loc.

Principiul este simplu. Ții post cu ceaiuri și bonus, suc de legume pentru momentele în care senzația de foame te biruie.

Astăzi este prima zi din noua noastră viață. Iubitul meu face glume tot timpul pentru a nu lua în tragic situația. Este Pofticiosul familiei noastre. Râsul este, se pare, un aliment complex, hrănitor și de mare valoare atunci când în loc de farfuria cu mâncare, ai în fața nasului un borcănel cu capac și pai. cu suc de legume și câteva ceaiuri de plante, unele chiar amare.

Ne-am întors de curând de la dealuri, locul unde lucrăm o bună perioadă din an, iar casa este încă răvășită și plină de pachete care nu și-au găsit locul lor obișnuit. Borcănele, cutiuțe, pungi, sticle, Doamne câte lucruri pot încăpea într-o rulotă relativ mică.

Așa că, în condițiile unui apartament de bloc de numai patruzecișidoi de metrii pătrați, aflat într-o stare de mare tăndărai, care pentru mine este extrem de derutant, am încercat să îmi fac loc printre bagaje. Foarte dificil. După opt luni de absentă din „cârpele tale” nu reușești să găsești nici măcar o linguriță, deși ele nu au fost plecate nicăieri în acest timp.

Ziua debutează cu un suc de mere. Este maxim de răsfăț pentru următoarele patruzecișidouă de zile. Am găsit eu o portiță de scăpare citind în cartea domnului Rudolf Breuss. E un truc pe care îl folosesc ca să mai „Îndulcesc” un pic starea de spirit a Iubitului meu și trebuie să recunosc și a mea.

Cineva foarte drag mie, spunea: „Ca să faci ceva, înainte trebuie să faci altceva”. Ca să pot face sucul, să spăl si să tai merele, a trebuit să fac altceva, adică să înlătur toate obiectele din bucătărie, de pe blatul de lucru, care nu făceau obiectul acțiunii mele. Neplăcută treabă. Așa se stinge flacăra, entuziasmul și elanul. În cele din urmă am reușit să prepar cele două porții de suc de mere promise.

Deși încă din vara trecută, am inventat un program care ne ajuta să ne obișnuim cu hrana lichidă, din două în două zile, de data asta ne-a cuprins panica la gândul că patruzecișidouă de zile ne vom hrăni doar cu lichide. Ce „nebunie”. Mintea își face mereu de cap, deși sufletul știe că poți tot ce vrei tu să poți, iar noi am putut o vară întreagă să ne hrănim o dată la două zile doar cu sucuri, bucurându-ne de o vitalitate debordantă.

Ei bine după sucul de mere, care conform programului ar fi trebuit să îl bem, împreună cu unul din cele trei ceaiuri, mă pregătesc să prepar cel mai important dintre ele, ceaiul de Salvie, aromatizat cu Roiniță și Sunătoare. Ceaiurile sunt așa cum le-am cumpărat, unele în pungi de hârtie iar altele în cutii cu pliculețe. Pun în sfârșit Salvia în apa clocotită și o fierb timp de zece minute (deși, constat mai târziu că trei minute erau suficiente). Strecor ceaiul și îl aromatizez cu Roiniță și Sunătoare infuzate timp de zece minute în ceaiul de Salvie. E foarte dificil să îți faci treaba dacă nu ai totul pregătit și la îndemână.

Pun ceaiul în căni mari, de jumătate de litru, să se răcească. Descurajant. Ditamai ceașca de ceai care îți este recomandat să o bei pe parcursul unei zile, cu înghițituri mici. Ceaiul este fierbinte iar Iubitul meu nerăbdător. Soarbe puțin ceai și se strâmbă îndelung, afișând un zâmbet trist. E amar. „Da dar e aromatizat cu Roiniță și Sunătoare”, spun eu, să îi deturnez atenția și să îl încurajez. Este inutil. Grimasa persistă și este completată de o „glumiță... de-a Lui”.

Sorbim câte o gură, două din faimosul ceai, pe care conform instrucțiunilor ar trebui să îl bem toată viața, încurajator ce să zic, și mă apuc de făcut sucul de legume drept recompensă pentru stoicismul de care a dat dovadă Iubitul meu, de câteva ore încoace.

Trei sute de grame de varză, o sută de grame de morcovi, o sută de grame de țelină rădăcină, șaptezeci de grame de cartofi și treizeci de grame de ridiche neagră. Și pentru că suntem doi, înmulțim cantitățile cu doi.

Acum două zile ne-am aprovizionat cu legumele pentru zece zile și pentru că ieri am avut treabă in oraș toată ziua, legumele noastre au fost nevoite să stea cuminți în sacoșa de cumpărături așa cum le-am lăsat.

Așa că aventura continuă. Ca să faci ceva, înainte trebuie să faci altceva. Ca să pot cântări legumele a trebuit să le găsesc mai întâi, să spăl măcar câteva și asta în condițiile în care spațiul meu din bucătărie nu s-a extins ci din potrivă a fost ocupat de toate ustensilele acțiunilor mele anterioare. Ba mai mult nici storcătorul nu era spălat de la intervenția cu merele, iar combinația fructe legume nu este din cele mai fericite. Așa că misiunea „cântarul” eșuează înainte de a începe. Operațiunea de spălare a storcătorului se desfășoară anevoios pentru simplul motiv că în jurul meu sunt o mie de obiecte care nu îmi sunt necesare. Mai pun la locul lor din ele și continui cu spălatul storcătorului și mai apoi al legumelor. Am revenit la misiunea „cântarul” și în sfârșit legumele ajung în storcător, tăiate felii pentru că ne ajutăm între noi, Om-Aparat electrocasnic.

Facem pauză de la treburile noastre, ale fiecăruia dintre noi și ne întâlnim din nou pentru a nu știu câta oară astăzi, să experimentăm încă o etapa surpriză a programului nostru de sănătate: Sucul de legume. Privesc cu atenție și emoție la reacția Iubitului meu. Se strâmbă dar cred că din inerție. Este încă sub influența ceaiului amar de Salvie. Totuși sucul de legume este mai bun la gust decât ne-am așteptat. Bem cu înghițituri mici, îl mestecăm de fapt, adică mai precis îl mâncăm cu mare grija de parcă am vrea să ne ajungă pentru cât mai multe mese, chiar copioase. Câteva guri de ceai și vreo două glumițe și am scăpat și de data asta. Bine că ne-a mai rămas ceva suc și pentru cină.

De atâta efort emoțional susținut simțim nevoia să ne odihnim puțin, adică să prelungim pauza. Ce ți-e și cu mesele astea copioase...! Nu te poți apuca imediat de treabă după masă. E nevoie de puțină odihnă.

Dar cine se poate odihni atunci când cel de al doi-lea ceai, cel pentru rinichi, nu este preparat încă deși cu el trebuia să începem azi dimineață. Nu e mare lucru. Patru plante, fiecare cu cantitatea ei, puse laolaltă, infuzate, strecurat ceaiul, apoi plantele se fierb timp de zece minute în altă cantitate de apă. Se strecoară și se amestecă infuzia cu ceaiul fier. Asta e tot. Dacă ai totul pregătit. Dar cum pe mine m-a luat programul pe nepregătite o iau de la început. Cântăresc plantele: cincisprezece grame de Coada calului, zece grame de Urzică, opt grame de Troscot și șase grame de Sunătoare și pentru că suntem doi, înmulțim cu doi. Dar cum să iei două măsuri de pulbere de plante dacă Coada Calului este lungă cât coada calului, Urzica are tulpinile întregi și ciufulite, Troscotul și el, re adevărate crengi de parcă ar fi copac, iar Sunătoarea suna pur și simplu în punga de hârtie cu planta întreagă cu tot. Nu poți face nici un ceai astfel. Așa că instalează alt aparat electrocasnic ca să faci plantele pulberi că la storcător nu merge, iar pentru asta mai pune la loc din ustensilele care te incomodează.

In sfârșit ceaiul este făcut, pulberile de plante sunt în borcănelele lor cu etichetele aferente iar noi epuizați de atâta muncă și „băutură”, de parcă am fi fost la vreo petrecere.

Și ca să nu mă plictisesc, spăl storcătorul pentru a nu știu câta oară astăzi și constat că a rămas o cantitate considerabilă de pulpă în urma stoarcerii legumelor, materie primă numai bună pentru prepararea „biscuiților” cruzi pentru perioada de după programul nostru de sănătate. Încep să cred că sănătatea se dobândește cu mai mare efort fizic și emoțional decât dacă ai participa la vreo competiție de mare anvergură ca sportiv de performanță, antrenat.

Pregătesc ingredientele: pulpa de la legume, alături de o cană de semințe de floarea soarelui, o cană de miez de caju, o cană de hrișcă, două lingurițe de pastă de ardei iute preparat din ardei iute murat, o lingură de pulbere de turmeric, o lingură de busuioc uscat, o lingură de pulbere de drojdie de bere inactivă, o lingură de ulei de floarea soarelui presat la rece, o lingură de curry, trei căței mari de usturoi și trei căni de apă de izvor. Cu excepția pulpei de legume, introduc ingredientele în blender și le transform în pastă. Adaug pasta peste pulpa de legume, amestec până la omogenizare și de aici reîncepe distracția. Bulgări mici, lipicioși, tăvăliți prin semințe de floarea soarelui, turtiți pe suprafața pe care urmează să se usuce, adică pe hârtie de copt și apoi în uscător. Intre timp iau câte o gură din ceaiul pentru rinichi.

Pornesc uscătorul și biscuiții se răsfață la treizecișiopt de grade Celsius ca într-o baie de soare la mare. Spre deosebire de ei eu sunt epuizată. Pot să spun că am avut o zi...

Încerc să mă relaxez pentru că merit. Dar de ce relaxare vorbim? Îmi amintesc că nu mi-am notat rețeta biscuiților din uscător, rețetă care va face parte dintr-o carte cu acest subiect și sigur nu-mi voi aminti cu exactitate cantitățile și ingredientele dacă nu mi le notez.

Îmi vine ideea să scriu rețeta direct în calculator. Tot va trebui să o transcriu în format electronic. În felul ăsta mai economisesc timp. Și cum o idee nu vine niciodată singură, mă gândesc să țin un jurnal pentru cele patruzecișidouă de zile, cu experiențele, emoțiile, stările și aventurile aferente. Nu îmi termin bine gândul, că Iubitul meu îmi propune să scriem o carte împreună pe marginea experiențelor noastre, cu titlul „De la Cârnați la Auto-Trofie”. Foarte bună idee. Avem un bagaj imens de informații, experiențe, care împărtășite ar căpăta valoare.

Mă apuc să scriu despre ziua de azi. Mai iau o gură din cel de al doi-lea ceai, cât despre cel de al treilea nici nu mai poate fi vorba. Cine poate bea atâta ceai. Poate mâine. După antrenamentul de azi.

Scriu și îi mai citesc și Iubitului meu câte un pasaj. Ne amuzăm copios, apoi mă încurajează să scriu mai departe. Iar eu scriu și scap din vedere motivul pentru care m-am așezat la computer: Rețeta de biscuiți.

Deși am obosit îmi ating obiectivul. Scriu și rețeta.

Sunt epuizată.

Asta va trebui să fac în fiecare zi, următoarele patruzecișidouă de zile...?

Arya

🝣

Notă:
Blidu de Aur este jurnalul de călătorie prin gândurile, emoțiile și experiențele mele personale și nu îndemn pe nimeni să le urmeze.