Cura cu Propolis

Propolisul este o substanță bioactivă deosebit de valoroasă fiind considerat un antibiotic natural. Recoltat și prelucrat de albine, Propolisul este o materie rașinoasă de culoare galben-roșcată cu nuanțe verzui.

Bogat în flavonoide, Propolisul conține un complex de antibiotice vegetale și substanțe minerale: fier, zinc, cupru, mangan, calciu, siliciu, magneziu.

Proprietăți:

- regenerator;

- bactericid și bacteriostatic;

- anestezic;

- antimicotic;

- antiviral;

- antiinflamator;
- analgezic;

- limitează sau înlatură acțiunea toxinelor;

- suprimă sau diminuează senzația de durere chiar și atunci când cauza nu a fost înlaturată;
- favorizează relaxarea țesuturilor.

Pentru tratarea gripei, meningitei, traheitei, bronșitei, pneumoniilor, hipertensiunii, erizipelului, nevralgiilor, se folosește urmatoarea tinctura:

Se pune la macerat timp de 5 zile, 20-30g propolis în 100 ml alcool de 30-40^o. Sticla se agită pentru dizolvarea propolisului. Se iau 30 picături într-un pahar mic cu apă, de doua trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese.

Pentru ulcerul gastroduodenal, enterite, colite acute, inflamații ale ficatului, infecții ale rinichiului și ale căilor urinare se iau de două ori pe zi câte 40 de picături cu o oră înainte de masă dimineața și la prânz sau se sug 5g propolis pe zi.

Pentru tratamentul gingivitelor, glositelor, stomatitelor, durerilor de dinți, amigdalitelor, otitelor, rinitelor, paradondozei aflată în faza de început se sug și se mestecă 15g propolis pe zi, în trei prize (dimineața, prânz și seara), câte 5g odată.

Pentru tratamentul micozelor, eczemelor, ulcerului varicos, fisurilor anale și furunculelor, se face un unguent din 20g propolis și 80g vaselină farmaceutică. Se unge de trei ori pe zi locul afectat.

Propolisul nu dă efecte secundare și este contraindicat alergicilor la propolis, celor cu afecțiuni cardiace grave, în insuficiența renală gravă și în bolile hepatice.

Articol scris de Prof. Univ Angela Elena Beju