Cura cu Spanac


Calitățile curative ale spanacului se cunoșteau încă din cele mai vechi timpuri, el fiind numit și "mătura intestinului" deoarece reprezintă cel mai bun mijloc natural pentru curățirea și regenerarea sistemului digestiv. Deasemenea se știa că spanacul fiert sau preparat prin mijloace tradiționale este dăunător organismului.

Dacă în timpul preparării se schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci el devine dăunator și nu trebuie consumat. Este necesar ca spanacul să fie opărit foarte puțin sau consumat în stare cruda, de preferință în salată sau cu crudități.

Principalii constituenți ai spanacului sunt: săruri minerale din belșug (sodium, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, sulf, mangan, zinc, cupru, iod, fier), vitamine (A, B1, B2, B12, PP, C, acid folic), clorofilă, aminoacizi (arginină, lizină), lipide, protide, glucide, mucilagii.

Referitor la fier, conținutul lui este mijlociu (2- 5mg la 100g) și nu deosebit de mare, așa cum se credea în trecut, existând alte legume mult mai bogate în fier și cu influență mai puternică în anemii. Spanacul este totuși valoros prin celelalte componente ale sale.


Principalele proprietăți: este un întăritor al sistemului imunitar, nutritiv și tonifiant, reintinerește activitatea creierului acționând benefic în pierderea memoriei și în deficiențele de coordonare motorie, combate scorbutul (datorat lipsei de vitamina C) remineralizant de mare valoare, curățitor al tubului digestiv (retragând toxinele din masa umorilor și favorizând eliminarea lor), tonifică miocardul și stimulează activitatea inimii, crește cantitatea de urină eliminată, stimulează secrețiile gastrice, pancreatice și biliare, stimulează creșterea, provoacă eliminarea viermilor intestinali, previne infecția gingiilor (pioreea).

Recomandari: datorită tuturor acestor proprietăți este recomandat nu numai pentru fortificarea organismului și pentru curățirea lui, dar și în convalescență, anemie, astenie fizică și nervoasă, senescență, afecțiuni cardiace, hipertensiune arterială, vâscozitate sanguină crescută, afecțiuni renale, atonia vezicii urinare, cistită, diabet, gută, insuficiență renală, rahitism, obezitate, prostatită.

Extern este recomandat în acnee, abces, psoriazis, arsuri, pecingini, plăgi atone.

Modul de folosire: pentru tratarea anemiei, rahitismului, senescenței, asteniei, se consumă frunzele proaspete în salate de crudități. Se poate consuma  până la o jumatate kilogram spanac pe zi. Frunzele proaspete mai sunt indicate și in regimul alimentar al copiilor, al persoanelor mai în vârstă și al tuturor celor care au nevoie de fortificarea organismului. În depresii, se recomanda suc proaspăt, câte un pahar în fiecare dimineață.

Câte o jumătate de litru de suc proaspăt pe zi poate vindeca constipațiile rebele în cel mai scurt timp. Sucul de spanac ajută procesul de refacere al organelor bolnave, ajută în ulcer duodenal, anemie pernicioasă, slăbiciune, convulsii, deficiențe ale glandelor suprarenale sau ale tiroidei, hipo și hipertensiune, sângerarea gingiilor, umflarea membrelor, dureri de cap, migrene, furunculoză, abcese dentare.  

Pentru mărirea diurezei în bolile de rinichi sau de vezică se recomandă infuzie cu o linguriță de frunze zdrobite peste care se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă acoperit 15 minute și apoi se strecoară. Se beau două căni pe zi.



Extern, frunzele se opăresc sau se fierb în ulei de măsline sau în ulei de soia și se pun cataplasme.

Contraindicații: spanacul conține acid uric și nu este recomandat celor hiperuremici sau celor cu litiază urică. El mai conține oxalați de potasiu și de calciu și nu este recomandat în inflamații gastrice și intestinale, boli hepatice, precum și în artrite, reumatism.

Articol scris de Dna Prof. Univ. Angela Elena Beju 

Comentarii

Cele mai citite articole: